O turnură în politica externă germană?

Despre Zeitenwende – o turnură profundă în politica externă germană.

Războiul din Ucraina este tema dominantă în discursul politic euroatlantic.
La sfârșitul lui februarie, când forțele armate ruse intrau în orașul ucrainean Bucea, cancelarul Germaniei, Olaf Scholz, ținea un discurs în Bundestag despre marea turnură prilejuită de cel mai sângeros conflict din Europa în secolul curent.

Mesajul era clar; punctul de cotitură sau turnura profundă (Zeitenwende) suferită de starea de fapt din Europa, subliniată stăruitor de Scholz de-a lungul discursului, cere o turnură pe măsură în ceea ce privește politica externă a Germaniei. Germania dorește să i se împotrivească Rusiei, spunea cancelarul.

Germania are să sprijine Ucraina, să-l devieze pe Putin de pe calea războiului, să nu permită războiului putinist să se extindă asupra altor state din Europa și să apere, alături de NATO, „fiecare metru pătrat al alianței”. Angajamentul pe care și-l ia Germania, anunța Scholz, este de a întări capabilitățile Bundeswehrului (armatei) în proporție cu capabilitățile armatei ruse.

Din bugetul pentru 2022 urmează să fie puse o sută de miliarde de euro la dispoziția armatei germane, cu scopul de a o consolida. Mai departe, Germania ar urma să investească anual mai mult de 2% din PIB în apărare – un angajament pe care, teoretic, toate statele membre NATO și-l asumă, el fiind, însă, respectat numai de câțiva membri, Germania neaflându-se, momentan, printre aceștia.

Scholz reînnoia, astfel, concret, angajamentul Germaniei față de NATO. Mai mult decât atât, unul dintre cele mai importante state europene din punct de vedere economic și militar anunța o poziționare intransigentă împotriva marelui rival strategic al Uniunii Europene, față de care fusese considerabil mai tolerant sub conducerea cancelarei Angela Merkel.

Chestiunea relației complicate a Germaniei cu Rusia reprezintă dimensiunea incertă, atât a bilanțului economic și energetic al Germaniei, cât și a semnificației reale a acestui Zeitenwende.

Partenerii europeni ai Germaniei privesc, așadar, această turnură cu interes și îndoială deopotrivă. Ministrul federal pentru afaceri speciale, Wolfgang Schmidt, a subliniat, în cadrul unei conferințe a Consiliului European pentru Relații Externe, că Zeitenwende nu a ajuns într-o formă finală, statică și că Guvernul Federal încă lucrează la a defini precis semnificația acestui instrument de politică externă. Critici nemți, cât și din restul comunității euroatlantice, au exprimat nemulțumiri legate de ritmul nesatisfăcător în care cancelarul formulează această noțiune cheie.

Cu toate acestea, turnura este semnificativă. Demult nu se mai exprimase instituția Cancelarului Germaniei cu atâta claritate și tărie în ceea ce privește acțiunile Rusiei în afara propriilor granițe. Mai mult, vizita lui Scholz la Kiev, alături de președintele francez, Emmanuel Macron, premierul italian, Mario Draghi, respectiv președintele României, Klaus Iohannis (!) întărește reevaluarea de către nemți a politicii lor externe.

Germania va trebui, însă, să-și pregătească cu deosebită grijă afacerile economice și energetice. Putin a început să lovească piața energetică și economiile UE, sistând, în bună măsură, exporturile de gaze. Guvernul federal german are în față dificila misiune de a asigura țării resursele economice și energetice necesare acestei turnuri profunde, în timp ce clarifică semnificația acesteia: acest Zeitenwende va include, de pildă, și o reevaluare a politicii externe germane față de China?

În ce măsură vor contribui eforturile nemților de a-și consolida capabilitățile militare la dezvoltarea unei noi industrii europene de apărare? Care vor fi reverberațiile turnurii profunde în politicile strategice ale comunității euroatlantice?

Este posibil să se prefigureze un nivel nemaiîntâlnit de integrare din punct de vedere strategic în cadrul comunității euroatlantice. Asta, însă, va depinde în bună măsură de ce va însemna, concret, turnura profundă anunțată de Olaf Scholz. Celebrul pragmatism german cere oricărui interlocutor implicat în această discuție răbdare. Pe de altă parte, însă, nici Germania, nici UE și nici întreaga comunitate euroatlantică nu decid singure cât timp este la dispoziție pentru aceste clarificări esențiale.