fbpx
Sari la conținut

[Profil politic] Cine e Manfred Weber?

Este mai mult un cetățean în politică decât un politician care încearcă să fie și cetățean – Așa îl descrie Esteban González Pons, vicepreședinte al grupului PPE din Parlamentul European, totodată și unul dintre aliații săi. Din ceea ce știm, pare că i se potrivește ca o mănușă. Cine e, deci, Manfred Weber?

Cel mai important, este favorit în cursa pentru președinția Comisiei Europene, ales deja Spitzenkandidat (prim candidat) din partea celui mai puternic grup din Parlamentul European. Power broker de centru în Bruxelles, Weber are în palmares o serie de premiere impresionante: a fost cel mai tânăr membru ales al Parlamentului din Bavaria și a devenit apoi cel mai tânăr lider de grup din Parlamentul European, ca și cel mai tânăr lider al grupului politic PPE.

Un om al Parlamentului, în propriile sale cuvinte, care vrea să aducă Europa mai aproape de oameni. Este, într-adevăr: întreaga sa activitate din Bruxelles s-a desfășurat în Parlamentul UE, unde a intrat în 2004 și unde, 10 ani mai târziu, a devenit președintele celui mai mare grup politic al instituției – blocul de centru-dreapta PPE; este funcția pe care o ocupă și astăzi, după ce, pe 4 iunie, Partidul Popular European l-a reales în fruntea formațiunii care numără în prezent 179 de membri.

În 15 ani de Parlament UE, Weber a făcut parte din Comisiile pentru afaceri constituționale, de libertăți civile, justiție și afaceri interne, ca și din Comisia pentru dezvoltare regională. În cadrul Grupului PPE, acesta a fost purtător de cuvânt pentru Afaceri Interne între 2006 și 2009; tot din 2006 a fost membru al Biroului PPE, fiind ales vicepreședinte al formațiunii după alegerile europene din 2009 și ulterior președinte, din 2014.

Dincolo de cariera sa în structurile UE, Manfred Weber este, din 2015, vicepreședinte al Uniunii Creștin-Sociale din Bavaria, soră politică a Partidului Uniunea Creștin-Democrată – CDU – din Germania, alături de care formează cea mai mare forță din blocul PPE. În trecut a ocupat și funcția de președinte în cadrul formațiunii politice din Bavaria, începând cu anul 2009. Între 2009-2015 a fost, de asemenea, președinte al Comitetului pentru viitorul CSU și lider al partidului în Niederbayern, din 2008 până în 2016.

Înainte de a intra în Parlamentul European, Weber a fost membru al Consiliului Regional Kelheim între 2002-2004, perioadă în care a fost și parlamentar în statul Bavaria, începând cu anul 2003. Chiar dacă din 2004 cariera sa politică a luat calea Bruxelles-ului, nu s-a desprins niciodată de landul din Germania. Firesc, dat fiind că a pornit pe acest drum încă de la 16 ani, în organizația de tineret a partidului CSU – Junge Union, pe care a și condus-o în calitate de Director Regional din 2003 până în 2007. Practic, cariera lui politică a început înainte de încheierea studiilor, în 1996, an în care a obținut diploma de inginer, ca și înainte de fondarea a două companii de consultanță în managementul calității de mediu și siguranței profesionale. Dincolo de activitatea politică și profesională, conservatorul Manfred Weber este și membru al comitetului central al catolicilor din Germania din noiembrie 2016, fiind de asemenea membru al comitetului regional al catolicilor din Bavaria.

Înapoi în prezent. Fără îndoială, Weber are o carieră solidă în Parlamentul European și o candidatură la fel de solidă, sprijinită de cancelarul german Angela Merkel. Cu o condiție: ca noul președinte al Comisiei Europene să fie ales tot prin sistemul Spitzenkandidat.

Folosit pentru prima dată în 2014 pentru numirea actualului președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, Spitzenkandidat este un proces care leagă această numire de rezultatele alegerilor europarlamentare. Practic, postul îl primește candidatul propus de partidul cu cele mai multe locuri în Parlamentul European sau de candidatul cu cele mai mari șanse să formeze o coaliție majoritară (în acest caz PPE – Manfred Weber), după ce trece de nominalizarea Consiliului și de validarea Parlamentului (care rămâne, bineînțeles, doar o formalitate).

Problema nu se află acum doar în Consiliu, care nu este obligat legal să urmeze precedentul de acum 5 ani… și nici nu pare că vrea să o facă. Nici în Parlament susținerea lui Weber nu mai pare atât de sigură. După alegerile din 26 mai, acesta este mult mai divers, iar un grup puternic format de președintele Franței, Emmanuel Macron, se opune clar desemnării noului președinte al Comisiei Europene prin sistemul Spitzenkandidat, ca și candidaturii lui Weber, în particular.

În Consiliul European șansele lui Manfred Weber la obținerea președinției scad dramatic, din 2 motive:

  1. Consiliul are înclinația de a nominaliza președinții ramurii executive UE din rândul șefilor de stat și al liderilor sau membrilor de guvern. Weber nu îndeplinește nici una dintre aceste condiții. Mai mult, tocmai l-a pierdut pe unul dintre cei mai mari susținători ai săi, după înlăturarea de la putere a lui Sebastian Kurz prin moțiune de cenzură. Prezența PPE în Consiliu a coborât acum la 7 oameni care-i pot acorda votul.
  2. Candidatura lui Weber s-a bazat pe inițiativa de a oferi Parlamentului European o mai mare pondere în rândul deciziilor care se iau la nivelul UE, dat fiind că aceasta este singura instituție din Uniune a cărei componență este stabilită prin vot direct. Problema este că această reformă implică redirecționarea puterii dinspre Consiliul European, pe fondul unei rivalități cunoscute dintre cele două instituții.

Nu toate zarurile au fost aruncate încă în această competiție, dat fiind că toate posturile importante din structurile UE sunt acum negociate. Rămâne, deci, aceeași întrebare: Cine e Manfred Weber? Rămâne de văzut dacă la CV-ul său va putea adăuga funcția de președinte al Comisiei Europene.